Concert de mare artist în Românica

Citeam într-o zi, acu vreo lună şi ceva, Şapte seri şi ce-mi fu dat să văd? Anunţ că vine Arturo Sandoval la Sibiu Jazz Festival. Arturo Sandoval?? Nenică, ăsta e Gabriel Garcia Marquez al jazzului latino, the top of the top, a cântat cu Dizzie Gillespie, a primit de la el cadou o trompetă pe care scrie "Para mi hijo" ("Pentru fiul meu")... Vreo două săptămâni am dezbătut cu prietenul meu subiectul: e pe bune sau nu e pe bune? E ca la AC/DC, ţeapă? Hmmmm... Pe site-ul Sibiujazz.ro nu zicea nimic de niciun Arturo Sandoval. După vreo două săptămîni, gata, oficial: vine. Bilete în reţeaua Germanos. 30 de RON. 30 de RON???? Hăă, păi Madonna vine pe minimum 400 de ron. Cred ca am luat primele bilete din ţărişoara asta, în dimineaţa când au fost puse în vânzare.
Bun. Vine fericita zi de 17 mai, data concertului. Ne luăm noi rucsacul în spinare, ţup în tren şi direcţia Sibiu. 7 ore de mers ca melcul cu CFR-ul nostru strămoşesc, căldură mare, monşer, dar Sibiul e o minune. Face să mergi 7 ore cu trenul fie şi numai să bei o cafea in Piaţa Mare.
La orele 20.00, concertul, în sala Thalia a filarmonicii Sibiu. Lumea îşi căuta disperată un scaun liber (biletele au fost fără locuri!), mulţi au stat pe jos sau în picioare. Publicul, avizat, în delir la apariţia lui Sandoval. Şi de-aici, începe: sunetistul nu ştia engleză, nu înţelegea ce-i cere artistul: mai tare microfonul de la trompetă, mai tare pianul, şi mai tare, şi mai tare, de unde... A renunţat omul. A doua sau a treia melodie, după vreun minut Sandoval vrea să intre pe voce. Ia voce de unde nu-i microfon, ca sonorizarea nu mergea. Nici n-a mers decât întrerupt, iar a renunţat, a cântat doar din trompetă, pian, orgă. (Să-l vedeţi pe Sandoval la pian!!!) Se fac românaşii noştri că repară sonorizarea, mai încearcă omul la următoarea melodie, ciuciu, nada. Publicul îi ameninţa pe sunetişti. Sandoval nu înţelegea. I se traduce de cineva din public. Nu vă îngrijoraţi, zice în engleză, vom continua să cântăm pentru dumneavoastră oricum.
La bis a cântat splendid, fără microfon, o melodie superbă (Adagio para clarinete de pe vremea Irakere), întreruptă de ţăcănitul aparatelor foto, care au blitzuit tot concertul. La al doilea bis nu s-a mai întos pe scenă, deşi publicul a aplaudat în picioare vreo cinci minute.
Oare o mai veni vreoata Sandoval în România?
Oare l-am putea blama dacă nu?