" Dacă vreţi să deveniţi scriitor, scriitor în sensul profund al termenului, păstraţi-vă cu orice preţ independenţa. Datoria dumneavoastră este de a pune întrebări, nu de a răspunde la ele. Evitaţi, în opera dumneavoastră, predicile deghizate. Nu încercaţi să transmiteţi un mesaj. Scriitorul care vrea să transmită cu orice preţ un mesaj îşi desfigurează opera. Zugrăviţi viaţa aşa cum este, fără să încercaţi să faceţi vreo demonstraţie. (...) Stângăcia supremă care îl paşte pe scriitor este de a acţiona, în raport cu personajul său, ca un judecător, ca un călău, ca un gardian sau ca un interpret. Cu cât sunteţi mai vizibil, ca autor, în spatele personajului dumneavoastră, cu atât el, personajul, devine mai şters. (...) Şi în cele din urmă îl sărăciţi, îi furaţi personalitatea şi terminaţi prin a-l ucide. Cu cât sunteţi însă dumneavoastră, ca scriitor, mai discret în spatele personajului, cu atât este el mai viu... Şi cu cât îi daţi mai multe şanse de viaţă... cu atât mai mult el devine un personaj adevărat, şi-i cresc de asemenea şi şansele de a vă supravieţui. Pentru că literatura, Constantin Gavrilovici, marea literatură, este de asemenea o cursă împotriva morţii. Şi cu cât reuşiţi să creaţi mai multă emoţie adevărată, cu atât moartea se îndepărtează mai mult. "
Lecţie de literatură de Matei Vişniec, în Maşinăria Cehov
marți, 2 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu