Azi, Mircea Dinescu

Mircea Dinescu e cunoscut azi ca tipul ăla agitat care vine în emisiune la Tănase, îl critică pe Băsescu, uneori cântă împreună cu gazda emisiunii, simpatic pentru unii, nesuferit pentru alţii. Pentru mine, Mircea Dinescu este în primul rând (şi va rămâne pentru totdeauna) scriitorul care în martie 89 dădea un faimos interviu ziarului Liberation, în care-l critica deschis pe Ceauşescu şi pe care-l încheia aşa: "Spuneţi acolo unde veţi merge că Dumnezeu şi-a luat faţa de la români." Într-o ţară în care toată lumea tăcea sau în cel mai bun caz vorbea în şoaptă, el a avut tăria să se comporte ca un om liber, riscând totul. După publicarea interviului, Mircea Dinescu a avut domiciliu obligatoriu şi miliţieni la poartă până la Revoluţie.

Ăsta e motivul pentru care îl respect pe omul, pe cetăţeanul Mircea Dinescu.

Motivul pentru care îl iubesc pe poetul Mircea Dinescu e poezia lui, din care vă ofer aici o bucată:

"Sub paşii tãi cad viermii în extaz

se bâlbâie salcâmii şi fac spume

ruşinea-mi fuge beată din obraz

şi m-aş dori pământ muşcat de râme,

pe care surâzând să îl zdrobeşti

cu tălpile şi-apoi fără sfială

trupul să-ţi plimbi în douăşpe caleşti

înveşmântat în pielea goală.

Ianuarie să curgă-n luna mai,

să-nnebunească în altare popii

şi regii sub coroanele de pai

când treci prin dreptul meu şi mă dor ochii."