Roşia Montană

Problema Roşia Montană poate fi sintetizată în două puncte, mari şi late:

1. O companie (RMGC) propune o exploatare auriferă cu cianuri în Ţara Moţilor, în inima Ardealului, într-una dintre cele mai frumoase zone din România. Târgul e aşa: noi vă dăm nişte bani (cică 40-50 mil. dolari anual, discutabil, vorbim altă dată de ce), în schimb radem de pe faţa pământului 4 munţi şi lăsăm în loc nişte găuri galbene terasate şi un lac de cianuri. Într-o zonă locuită! Cianurile, experienţa a demonstrat-o chiar foarte recent, la Baia Mare, se pot infiltra şi ucide plante, animale, oameni, situaţie calificată drept „crimă ecologică” de IPS Bartolomeu Anania. Peisajul, o bogăţie economică dacă privim din punct de vedere turistic, nu se va putea reface niciodată. Nu în următoarele câteva mii de ani.
2. În măruntaiele munţilor care vor fi măcinaţi pentru a se extrage aurul (cca. 1 gram pe tonă!) se află vestigii arheologice inestimabile, galerii romane şi artefacte a căror distrugere ar reprezenta o crimă pe care numai un popor fără respect de sine o poate accepta.

Aceste subiecte ar trebui să fie de ajuns pentru ca orice altă discuţie pe această temă să fie inutilă. Şi totuşi, nu! Încă mai există oameni care cred că proiectul RMGC este unul viabil pentru zonă. Singurul.

Vă propun următoarea schimbare de termeni ai ecuaţiei: să zicem că în Delta Dunării (caz A) sau în zona Sarmisegetuza (caz B) s-ar descoperi importante zăcăminte de ce vreţi Dvs., de aur, de platină (n-avem, dar să zicem), de diamante... Cum vi s-ar părea propunerea unei companii care ar vrea să exploateze zăcămintele, cu preţul distrugerii zonelor respective? Aţi accepta? Ei bine, Roşia Montana e cazul A + cazul B.