Poveste de început

N-am crezut niciodată în bloguri. Niciodată, până acum câteva zile, când m-a convins Dono. Nu, Dono nu e un prieten al meu, cum ați putea crede, ci un alt blogger. Scrie fermecător, și, spre deosebire de toți cei care m-au făcut să nu cred în bloguri, Dono nu scrie despre sine, pentru sine, ci pentru noi, cititorii. Dacă nu-l stiți pe Dono, vedeți aici: http://dono.ro. N-o să regretați.
Blogul de față va fi, cum îi zice numele, despre viață și cărți. Despre metroul în care urcăm zi de zi, despre străzile blocate în fiecare dimineață și seară, despre politicieni, atunci când voi fi nervoasă sau hotărâtă, despre mâncare, filme, dans, fericire și plâns.
Va mai fi și despre cărți, care fac parte din viață. Cărțile mele, devenite ale mele prin îndrăgostire, mi-aș dori să devină și ale voastre. Și poate, prin ele, să devenim prieteni.